Poem pentru tine...

Ascult sirenele ce tragic răsună-n oraş.
E noapte. E târziu. Şi mi-e frig.
Mă gândesc la tine..
Ţi-ai găsit o alta,

Să nu mai vii la mine.
Încă mi-e dor de tine, dar ce rost mai are?
Ştiu că-ntre noi nu mai e nici o speranţă.
Îţi doresc să te ţină relaţia cu ea,

S-o iubeşti intens
Şi să fii convins că va fi a ta.
Dar, într-o zi,
Şi ea ţi va greşi.

Şi va fi mai rău decât ce am făcut eu
Şi atunci, îţi vei simţi şi sufletul mai greu.
Şi de-ai să vrei să te intorci,
Sper să îţi fi amintit

Cât de grav tu m-ai pedepsit.
Aş vrea sa mai pot să îţi spun că te iubesc...
Dar tare mă tem că greşesc.
Ar mai fi multe să-ţi spun,

Chiar multe, însă nu-mi vine acum.
Aş vrea, măcar odată, să m-asculţi.
E inutil...

Muniţia s-a terminat.
Armele s-au predat.
Frontul a fost delimitat.
Aecst război, numit dagoste, s-a-ncheiat.

Rămâi cu bine,
Cu răni subtile
Iar eu.. cu înfrângerea voi rămîne.

În ultimul ceas al vieţii tale
Când pe a morţii cale
Vei păşi agale,
Să-ţi aduci aminte de acest război.
Un război pe care l-am dus in doi.

Să ştii atunci că ai învins,
Că m-ai ucis.
Am plecat acum pe fronturi separate
Dar fii liniştit că nu ajungi departe.

Şi vei fi secerat
De-a morţii baionetă...
AM TRIŞAT !!
Credeai că voi rămâne a ta marionetă?

Nici gând să fie vreodată aşa.
Toată lupta a fost sub conducerea mea.
Ai vrea să-mi spui ceva acum?
SĂ TACI !!
Cuvintele tale au fost făcute scrum.

O las pe ea să-ţi plângă la cap
Pentru că soarta groapa ţi-a săpat.

Începe să fulgere..
Auzi cum tună?
Te las să mori liniştit.
Noapte bună !