There is a time...

There is a time when you don't know anything anymore. When you can't tell right from wrong anymore, when you don't know who to trust or even if you should trust anyone anymore. And then, there is a time when you are hurt. When you feel so down that you lose even that last hope that something could go right. And then your heart is broken, and you yell and cry and slam everything around you, and scream and cry more. Then, you calm down. You stop overthinking for a moment, you rise, you shine. You get over it. Again, and again, and again. And you get hit again. And you get over it again.
There is a time when things go right for a while. You seem to forget everything that hurt you in the past, and you live your life happily. And then, lightning trikes again. Each time harder. But it doesn't hurt that much anymore. You got use to the pain. You've seen this coming but you didn't want to accept it. And you just get up and keep going.But what if, someday, someone appears in your life and changes everything? Then what? How do you react, what do you say, how do you feel? You'd love a change, but it's scary. You'd like to give it a chance, but what if it will hurt you again? But what if it won't? I guess you'll never know until you try. And why should be afraid of? Aren't you used with the pain? You've been through it so many times. Countless times. I could say you know the pain better than you know happiness. Are you still afraid to give it a try? Don't be.
I used to say that life is like a rollercoaster. It has its ups and downs until it's over. You'll never know when it will stop. You just have to enjoy the ride.
There is a time when you should learn to trust again. Learn to laugh, to live, to love. What if tomorrow you won't wake up? What have you accomplished in your life? Are you satisfied? Do you think you should've done more?
There is a time when everything settles down. It's called flatline.
Enjoy every moment like it's the last one. And never give up your hopes, dreams and happiness.

It's a kind of magic

Exista acel moment in viata in care te opresti pentru o secunda si privesti in urma. Iti privesti trecutul si incerci sa iti dai seama ce ai gresit. Analizezi fiecare lucru, fiecare persoana, fiecare actiune, traire, moment. Tot. Revezi persoanele care au fost candva langa tine, care te-au ajutat, care te-au tradat.
Acum vino inapoi in prezent. Cate greseli din trecut ai repetat? A meritat?
Acum ai alte persoane langa tine. Cat de diferite sunt de cele din trecut?
Vine un moment in care crezi ca toti sunt la fel. Ii pui in aceeasi oala fara sa privesti detaliile. Dar daca te uiti mai atent, ai sa vezi ca sunt cateva persoane foarte diferite de restul. Acum dai nastere dorintelor. Le lasi sa vina una dupa alta si nu poti controla asta. Apoi primesti diferite vesti, bune sau rele.
In momentul in care primesti vestile rele iti dai seama cat de tare ai devenit. Iti dai seama ca tot mai putine lucruri te afecteaza, si, in cele din urma, nimic. Iar cand primesti vestile bune nu stii cum sa reactionezi. Te-ai bucura, dar ti-e frica. Si totodata nu vrei sa lasi fericirea sa treaca pe langa tine. Ti-e frica sa nu fii iar ranit si dezamagit. Dar nu ai mai trecut prin asta?
E un amalgam magic de sentimente. E fericire, frica, adrenalina, teama, iubire, dezamagire. Si totusi treci zambind prin fiecare zi cu toate aceste sentimente atasate. Nu-i asa ca e superb?
Nu te gandi la ceea ce urmeaza. Poate nu mai urmeaza nimic. Dar prezentul... E prea scurt ca sa lasi fericirea sa treaca pe langa tine in timp ce tu iti faci griji pentru un viitor poate inexistent.

Pe scurt ar fi prea scurt

Luna era a noastra. Si totul era al nostru. Si toate au disparut intr-o clipa. Un moment de ezitare, un minut de incredere, apoi totul a disparut in neant. Si ne intrebam "de ce?". Eu nu meritam asta. Nici tu nu meritai asta. NOI ca un intreg nu meritam asta. Dar totusi, s-a intamplat. Atat de repede incat nu am avut timp sa reactionam, sa ne aparam, sa ne protejam, sau macar sa ne vorbim o clipa. Ne mintim in fiecare zi ca totul e bine. Ne facem sperante si avem incredere oarba in nimeni si, in acelasi timp, in toata lumea. Se intampla lucruri pe care nu ni le-am fi imaginat niciodata. Ne pierdem si ne cautam, dar oare ne mai gasim? Fiecare zi care trece este un cosmar, fiecare minciuna spusa este o incercare de a ne consola si de a ne incuraja. Dar oare functioneaza? Cautam un refugiu, un loc sau o persoana in care sa ne ascundem de tot ce se afla injuru nostru. Dar oare e bine? Incercam sa infruntam problemele, sa le tinem piept si sa nu cedam. Dar oare mai putem? Ne intrebam astfel de lucruri in fiecare zi, fara sa ne dam seama ca raspunsurile le detinem doar noi. Asteptam un ajutor, dar ajutorul e inauntrul nostru. Stim ca mai e putin pana atunci, dar asteptarea ne omoara lent. Ceea ce nu vom avea niciodata este siguranta si certitudinea zilei de maine. Lucrurile nu se intampla mereu asa cum ne dorim, iar atunci cand nu stim ce se va intampla, ne copleseste frica. E o frica morbida, care ne macina pe interior. Nu stim daca ceea ce se va intampla va fi sau nu in favoarea noastra. Si asteptam. Desi ne este teama, asteptam cu nerabdare sa aflam ce se va intampla. Chiar si atunci cand suntem dezarmati si simtim ca vom sfarsi singuri intr-un pustiu unde totul este nimic si toata lumea este nimeni, continuam sa speram ca se va intampla un mircaol sau, cel putin, un lucru bun din punctul nostru de vedere. Asteptarea este cea mai silentioasa arma. Ne ucide lent, uneori, fara ca macar sa ne dam seama. Pur si simplu se intampla. Totul se termina, ceea ce asteptam nu mai vine niciodata, mai cerem timp pentru a mai astepta. Insa timpul... S-a terminat. Iar cand simti ca, pentru tine, timpul s-a terminat, inseamna ca te-ai pierdut pe tine insuti. Inseamna ca nu mai ai nici o notiune legata de persoana care erai, care obisnuiai sa fii, de tine, de nimic. Si atunci cand iti pierzi si ultima speranta, apare ceva care te ridica. O veste, o voce, un strigat, un ajutor. Si incepi din nou sa speri. Incepi sa astepti iar. Incerci sa te regasesti si, intr-un final, reusesti. Ti-e frica sa ai incredere, pentru ca nu stii daca urmatoarele evenimente vor fi sau nu in favoarea ta.

                     " Uite, ala e Carul Mare ! "

                     " Luna e a noastra.Totul e al nostru. "

     Sa nu crezi vreodata ca s-a terminat. Orice sfarsit e un nou inceput. Fiecare moment fara tine e un moment de infern, dar stim amandoi ca asta se va sfarsi curand. Poate mai curand decat ne imaginam.

" Pe scurt ar fi prea scurt. "

Remember

Opreste-te o secunda din ceea ce faci si incearca sa iti aduci aminte... De persoana aceea. Stii la ce ma refer. Adu-ti aminte de persoana care ti-a aratat prima data Carul Mare. Adu-ti aminte persoana care, intr-o noapte, te-a dus deasupra orasului, doar ca sa il poti vedea in toata splendoarea lui. Adu-ti aminte persoana care te proteja ca o leoaica ce isi apara puiul, care iti explica totul ca o mama, care avea o rabdare de fier cu tine, care te certa cand greseai, si, cel mai important, care te iubea cu toata fiinta ei. Adu-ti aminte persoana cu care faceai toate nebuniile care iti treceau prin cap. Persoana care transforma fiecare rana a sufletului tau in lumina si fiecare lacrima in zambet. Acea persoana care te-a invatat sa iubesti cu adevarat. Care ti-a deschis noi viziuni asupra vietii si care te-a lansat spre orizonturi necunoscute, pe care, mai apoi, sa le explorati impreuna. Persoana care a fost langa tine indiferent de greutati, probleme sau timpuri. Nu mai e nevoie sa iti spun de cine sa iti amintesti. Cred ca acum stii. Gandeste-te putin la persoana respectiva. Daca ai posibilitatea, multumeste-i pentru tot ce a facut pentru tine. Iar daca nu, fa-o in gand. Cineva acolo sus ii va transmite.

Eu una iti multumesc ca mi-ai aratat cat de frumos e sa iubesti din nou. Ca m-ai acceptat asa cum sunt. Ca am facut toate porcariile impreuna si ne-am distrat copios. Iti multumesc ca existi, ca esti acolo pentru mine cand am nevoie, ca ma sustii cand imi este greu si ca ma ridici atunci cand cad. Iti promit sa fac la fel pentru tine, si intotdeauna putin mai mult. 

Iti multumesc ! Te iubesc !!

Never Trust Anyone But You

Tot ce nu am putut sa iti spun, iti scriu aici. Ascultand muzica ta pe fundal, si lasand sentimentele sa curga printre lacrimi, sau invers... Nici nu stiu cu ce sa incep... 

Am sa incep prin a-ti spune ca orice ar fi, voi fi mereu alaturi de tine. Indiferent ce se va intampla, si orice va fi intre noi, eu voi fi mereu acolo pentru tine. Iti promit sa impartim aceleasi zambete si aceleasi lacrimi. Iti promit ca voi goni norii din fiecare colt al sufletului tau si voi aduce soare si zambete. Fiecare moment departe de tine e greu, dar stiu ca va veni ziua in care vom fi impreuna si nimic nu va sta intre noi. 

In momentele in care iti pierzi increderea in lume, vreau sa stii ca atunci cand toata lumea te lasa balta, te ai doar pe tine. In tine sa nu iti pierzi niciodata increderea, pentru ca in momentul in care ti-ai pierdut increderea in tine, ai pierdut tot. Eu voi fi mereu langa tine sa te ridic atunci cand ti-e greu... Candva erai fratiorul meu mic mic, acum esti ceea ce reprezinta viata mea. Si orice vom fi in viitor, la mine mereu vei gasi refugiul de care ai nevoie. 

Fii tare, copilule !!! Lumea e rea si vorbeste aiurea, scorneste zvonuri stupide, inventeaza povesti si, mai mult, fiecare infloreste povestea dupa cum vrea. Mai pe scurt, fiecare denatureaza adevarul dupa propriul plac. Atata timp cat tu stii adevarul, nu te uita niciodata in gura lumii. Intotdeauna fii tu, cel adevarat. Nu te lasa schimbat de nimeni, pentru ca atunci nu vei mai fi tu, iar in momentul in care vei fi un TU fals, vei fi un nimic. 

Ai un suflet pur si curat, si nu meriti sa lasi acel suflet sa fie distrus de gura lumii.

Fii tare, suflet mic, si orice ar fi, sa nu iti pierzi niciodata increderea in tine.

Si sa nu uiti niciodata ca te iubesc cu toata fiinta mea, indiferent de circumstante <3 span="">

If tomorrow never comes...

Ploua... O ploaie marunta si cumplit de rece se loveste de geamul meu. Fiecare picatura de apa are propria-i tonalitate. Propria-i poveste si existenta. E ceva infim, dar totusi este. Incet, pe fundal rasuna vocea lui Ronan Keating... Sunetul ploii da o nota de calm si consolare melodiei noastre... Si daca ziua de maine nu mai vine? Ei bine, probabil voi avea un singur regret si anume ca nu te-am mai vazut o data inainte de sfarsit. Pot spune ca am facut mare parte din ceea ce mi-am dorit. Si lucrurile pe care nu le-am facut le voi face intr-o alta viata. Sau voi renunta la dorinta de a le mai face vreodata. Dar nu voi renunta niciodata la un singur lucru: Sa iubesc. Multi imi spun ca gresesc. Gresesc sa iubesc pe cine nu merita, sa lupt pentru ceva ce e aproape in definitiv pierdut. Gresesc prin dorinta de a face din ceva efemer, ceva permanent. Poate au dreptate. Poate gresesc. Sau poate nu. In momentul de fata nu percep aceste actiuni ca fiind gresite. Poate mai tarziu le voi regreta. In momentul de fata percep tot ceea ce fac ca fiind corect. Dar, desigur asta e doar perceptia mea si punctul meu de vedere. Sunt ferm convinsa, insa, ca gresesc enorm lasandu-ma calcata in picioare de cei pe care ii iubesc sau acceptand sa fiu mintita, prefacandu-ma ca nu stiu nimic. Gresesc acceptand sa ma las ranita de indiferenta lui. El... El este singura persoana despre care ti-as putea vorbi ore intregi. Si ar fi o poveste ciudata. As incepe cu zambete, as continua cu lacrimi, pe la mijloc, iar zambete si spre final, lacrimi din nou. Nici el nu stie ce vrea. Nu realizeaza cat ma raneste. Sau poate realizeaza si spera sa fiu mai proasta decat las sa se vada si sa nu observ. Ei bine, nu sunt. Nu sunt deloc atat de proasta cum ma considera toti. Sunt doar prea obosita ca sa mai lupt si sa mai dovedesc cuiva... Astazi, sunt doar o simpla eu. Am renuntat la mare parte din lucrurile pe care le faceam inainte. Lucruri care atunci ma faceau fericita, azi nu mai au nici un efect asupra mea. Azi, nu mai fac nimic. Azi exist. Sunt si atat. Mi-e greu sa vad ca nu pot fi acceptata asa cum sunt. Toti imi spun ca ma accepta asa cum sunt, si dupa cea mai scurta perioada de timp, toti incearca sa ma schimbe intr-un fel sau altul. Din pacate pentru voi, eu nu ma voi schimba pentru nimeni.
Desi, nu prea imi pasa de parerea lumii, ma doare enorm ca pana si el, care m-a vrut pentru ceea ce eram, acum vrea sa ma schimbe.
Cred ca pana la urma, el e singurul care ma poate face fericita si trista in acelasi timp. E greu. Trec peste. Inchid ochii, si merg inainte. Orice planset sau suspin, il inghit cu noduri si zambesc. Uneori, ma tradeaza vocea...sau privirea...sau ambele. Dar incerc sa ascund cat mai bine durerea si sa par in regula. Pana la urma, nimanui nu ii pasa ce ai...toti intreaba din simpla curiozitate.
Eu voi continua sa ascund totul in mine, sa tin capul sus si sa iubesc. Intens, neconditionat.


"Promite-mi ca pe celalalt taram
Ne vom vedea cu niste ochi de gheata
Atata timp cat nu ne hotaram
La scurta despartire de o viata..."

Coming back to life

Azi te-am inselat.. Mai rau ca niciodata. Azi mi-am calcat pe inima si mi-am batut joc de tine. Stiu ca mi-o vei intoarce inzecit, asa cum faci mereu. Si mai stiu ca ma va durea enorm, dar azi, felul in care te-am inselat, m-a facut sa ma simt minunat. Poate nu ar fi trebuit sa o fac, dar asta am simtit ca trebuie sa fac. Si am facut-o. Poate ma vei ierta, sau poate nu. Dar nu imi pasa, sincer. Tot ce conteaza e ca m-am simtit minunat. Poate ai suferit la aflare acestei vesti, poate nici nu te asteptai. Dar nici asta nu imi pasa. Acum...acum nu imi mai pasa nimic.
Da, te-am inselat in cel mai oribil si dureros mod posibil. Stiam ca vei suferi, si tocmai de-aia am facut-o. Stiu ca ma vei face si tu sa sufar. Da, TU. Oh,tu, sadica si dulce soarta... Felul in care te-am ranit imi da o satisfactie greu de descris in cuvinte. Cam aceeasi pe care o ai si tu atunci cand ma ranesti. Cand ma trantesti la pamant si apoi ma lovesti fara pic de mila.
Azi, ti-am facut acelasi lucru. Poate nu stii de ce, dar poate vei realiza. Acum, mi-e prea bine ca sa imi pese de tine. Poate ca imi va fi in continuare. Si daca vreodata vei dori sa te razbuni...gandeste-te de doua ori inainte sa o faci. Acum, nu numai ca am prins aripi, dar am invatat sa zbor. E zborul glorios al victoriei, zborul la care visez de atata vreme. Poate nu intelegi, dar ghici ce? Nu-mi pasa nici de asta. Nici de tine nu imi mai pasa. Fa ce vrei, dar sa stii ca de acum inainte iti voi intoarce totul inapoi. Fie ca e bine sau rau.
Acum sunt fericita si iubesc. Si te-as mai insela inca de o mie de ori, doar ca sa fiu fericita.
Da, azi te-am inselat doar ca sa te fac sa suferi !